As vrea sa am curajul să pot sa spun tot ce simt, tot ce imi doresc, sa nu privesc în jurul meu, sa nu imi pese de consecinţe, de pareri, de vorbe, de priviri. As vrea sa nu imi fie frica de sentimente, de iluzii, de vise, sa pot sa inchid ochii si sa ma las purtat de val, sa ma trezesc într-un vis, poate nu cel mai frumos pentru ceilalti, dar cel mai frumos pentru mine. As vrea sa am curajul sa plang cand ma doare, sa nu mai inghit durerea si sa ma las invins de ignoranta si nepasare , dar stiu ca nu trebuie. Uneori as vrea sa inving indiferenta ce mi-a invelit sentimentele intr-o piatra şi sa pot sa regasesc rostul diminetilor insorite. Sa ma bucur de ploaie,de zapada, sa vad in picurii ei speranta si nu tristetea zilei de miine. Uneori as vrea sa imi inving frica de dezamagire si toate lucrurile marunte sa isi recapete sensul. Uneori as vrea sa fiu mai puternic si sa pot sa ma las prada simturilor fara sa ma gindesc daca voi plinge sau nu din nou. Fara sa imi fie teama ca imi voi deschide alte rani, fara sa ma gindesc la cit de greu se vor inchide, fara sa calculez fericirea in timp, sa pot sa fac dintr-un moment o eternitate. Uneori as vrea sa am curajul sa vorbesc cind toata lumea imi spune ca trebuie sa tac, sa zbier cind toata lumea imi spune sa fac liniste, sa iubesc cind ei ma indeamnă sa urasc, sa zimbesc cind ei spun ca trebuie sa pling, sa stau cind ei imi fac semn ca ar trebui sa plec. Uneori as vrea ca inceputurile sa nu mai aiba si un sfirsit, sa nu existe limite, bariere, mindrie, orgoliu, incapatinare. Sa nu ne mai ascundem dupa masti diforme si astfel, incercind sa parem tari, sa ridicam un zid în fata a ceea ce simtim cu adevarat. Uneori as vrea sa fiu destul de puternic sa tin pumnul strins cind toti imi spun sa las degetele rasfirate. Uneori as vrea sa am curajul sa pot privi adinc in ochi cind e momentul sa o fac si sa nu imi mai fie frica de privire. As vrea atit de multe lucruri pentru ca viata  nu e altceva decit o ingramadire de dorinte dupa care alergam sa le prindem pina cind într-o zi,cand obositi, ne pierdem de pe drum si raminem in urma...